Drapelul de Stat al Republicii Moldova e un tricolor (steag cu trei culori): albastru (azuriu), galben-deschis, rosu. Albastrul simbolizeaza sperantala mai bine a locuitorilor acestui plai. Galbenul cum e lanul pirguit semnifica bogatia poporului. Rosul ne aminteste de singele varsat pentru libertate. In Valahia si Moldova tricolorul a aparut pentru prima oara in prima jumatate a sec. 19. La inceput, culorile lui erau plasate pe orizontala. Drapelul de Stat al Republicii Moldova a fost aprobat de Parlamentul ei in ziua de 27 aprilie 1990. Ceva mai tirziu, pe galbenul lui a fost imprimata Stema de Stat.
Stema
La elaborarea Stemei s-a tinut cont de traditia istorica.Stema reprezinta un scut cu cap de bour. I
ntre coarnele lui e o stea cu opt coltiri. In partea stinga a bourului, daca stem cu fata spre el, se afla roza (soarele)iar in partea dreapta - luna (crai-nou). scutul e plasat la pieptul acvilei (vultirul mare0 cu o cruce in cioc. despre semnificatiile fiecarui element din Stema ne-a vorbit pictorul Gheorghe Vrabie, autorul ei:" Acvila simbolizeaza latinitatea si divinitatea carului. sa ne amintim ca vulturul e unul din simbolurile lui Iisus Hristos. roza e simbol al statalitatii. Luna noua care seamana cu litera "C", inseamna crestere, renastere. Capul de bour e simbolul istoric al Moldovei. Steaua dintre coarnele lui e cu opt colturi, ca si cea care a rasarit la Bethleem la nasterea pruncului Iisus. pe mantia Maicii domnului din icoane stelele sunt de asemenea cu opt colturi. Sceptrul din bratul acvilei simbolizeaza suveranitatea, iar ramul de maslin - dorinta de pace. Crucea din ciocul acvilei e semn al crestinitatii".
Bourul voievodal şi acvila din Stemă interviu cu Gheorghe Vrabie
Toţi ne aliniem, cu anumite ocazii, la Drapelul ţării, la Tricolorul cu Stema Republicii Moldova. Nu toţi însă cunosc cine este autorul acestora şi care sînt semnificaţiile elementelor constitutive ale lor. Este vorba de maestrul în artă Gheorghe Vrabie care, la solicitarea noastră, ne-a făcut o scurtă prezentare a simbolurilor naţionale.
– Stimate dle Gheorghe Vrabie, cum aţi devenit heraldist?
– Interesul meu pentru domeniu este mai vechi. Din el au rezultat şi esenţializările făcute în cadrul lucrului asupra graficii de carte. Acolo, de asemenea, primează simbolul şi dezghiocarea sensurilor lui.
Iar implicarea nemijlocită s-a produs în anul 1990, odată cu anunţarea concursului naţional pentru elaborarea Stemei statului.
– Pe care l-aţi cîştigat…
– Au fost mai mulţi concurenţi. Unii au încercat să ne „strecoare” capul de zimbru. Dar pînă la urmă s-a optat pentru bourul de pe stemele noastre medievale. Desigur, în varianta mea…
– Acesta, de fapt, este elementul central al Stemei de stat a ţării?
– Şi e plasat pe un scut pătrat, tăiat pe orizontală, în partea superioară avînd cromatică roşie, iar în cea inferioară – albastră. Capul de bour are între coarne o stea cu opt raze şi e flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga – de o lună crai-nou cu colţurile către exterior. Scutul este amplasat pe pieptul unei acvile, care poartă în cioc o cruce de aur şi ţine în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stînga – un sceptru de aur.
Vreţi să vă opriţi mai detaliat la semnificaţiile simbolice ale elementelor stemei?
– Scutul, pavăza este arma defensivă, protectoare, care, uneori, poate ucide. Capul de bour – de aur – se asociază cu taurul ceresc şi simbolizează forţa materiei exprimată prin cel mai important astru ceresc – soarele. Steaua cu opt raze, precum toate stelele, trimite la superioritate, statornicie, călăuzire, apărare, vigilenţă, aspiraţie, năzuinţă. Roza cu cinci petale e preluată din heraldica primilor domnitori ai Ţării Moldovei şi simbolizează devenirea, împlinirea, statalitatea. Luna crai-nou evocă litera „C” a alfabetului, creşterea. Acvila cruciată semnifică originea latină a poporului nostru şi este simbolul spiritualităţii, divinităţii, forţei solare, al focului, al nemuririi.
– Vorbeaţi undeva de o pasăre care Vă urmăreşte din copilărie…
– E un episod real, deşi aduce mai mult a vis, cu o pasăre care a spintecat cerul copilăriei mele şi mi-a căzut în palme. Astfel, moartea a implicat revelaţia – am rămas profund mişcat de dimensiunile, proporţiile, penajul, gama de culori austeră ale ei. Într-un fel, se poate spune că aceasta a căzut din cer în stemă. Dar – vie. Cel puţin la nivel simbolic.
– Acordul cromatic al stemei de stat evocă culorile tricolorului. Vă rugăm să Vă referiţi şi la semnificaţiile semantice şi simbolice ale acestuia.
– Cele trei culori reprezintă varianta simplificată a curcubeului şi mai simbolizează Trinitatea.
Galbenul – intens, violent, strident chiar sau amplu şi orbitor ca un şuvoi de metal topit – este cea mai caldă, cea mai expansivă, cea mai însufleţită culoare. Este greu de stins şi se revarsă mereu din cadrele în care am vrea s-o închidem. Purificatoare şi fortificatoare, simbolizează gloria şi puterea divină.
Albastrul este cea mai adîncă dintre culori. Privirea pătrunde într-însa fără să întîlnească vreun obstacol şi rătăceşte în nemărginire ca şi cum culoarea ar încerca mereu să-i scape. Simbolizează statornicia, devotamentul, justiţia, perfecţiunea, contemplaţia, pacea.
Roşul este deschis exploziv, centrifug, masculin, tonic, îndemnînd la acţiune şi aruncîndu-şi strălucirea peste tot, aidoma unui soare cu o putere uriaşă, de neînvins.
Îmbinarea acestora nu poate decît să trezească admiraţie!
– Vă mulţumim, maestre, pentru amabilitatea cu care ne-aţi dezvăluit acest subiect de interes sporit pentru cititorii revistei.
Gheorghe Vrabie
Născut pe 21 martie 1939, în Călineşti, Bălţi. Studiază la Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” (1956–1960) şi la Facultatea de Arte Grafice a Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg (1961–1967). Activează la Şcoala de arte Plastice pentru Copii „A. Şciusev”, la Editura „Cartea Moldovenească”, la Institutul Patrimoniul Cultural al AŞM ş.a.
A elaborat Stema de Stat şi Drapelul Republicii Moldova, simbolica Municipiului Chişinău, a Curţii Supreme de Justiţie, a Departamentului Vamal etc. Este cunoscut prin grafica sa de carte – a ilustrat peste 100 de cărţi, – prin lucrările monumentale decorative în mozaic şi frescă, prin monografiile sale etc.
Maestru în Artă (1996), Laureat al Premiului Naţional (1988), Laureat al Premiului pentru Excelenţă al Uniunii Artiştilor Plastici (1999). Este distins cu medalia „Mihai Eminescu” (2000).
Stema de Stat a Republicii Moldova a fost aprobata de Parlament la 3 noiembrie 1990.
Toţi ne aliniem, cu anumite ocazii, la Drapelul ţării, la Tricolorul cu Stema Republicii Moldova. Nu toţi însă cunosc cine este autorul acestora şi care sînt semnificaţiile elementelor constitutive ale lor. Este vorba de maestrul în artă Gheorghe Vrabie care, la solicitarea noastră, ne-a făcut o scurtă prezentare a simbolurilor naţionale.
– Stimate dle Gheorghe Vrabie, cum aţi devenit heraldist?
– Interesul meu pentru domeniu este mai vechi. Din el au rezultat şi esenţializările făcute în cadrul lucrului asupra graficii de carte. Acolo, de asemenea, primează simbolul şi dezghiocarea sensurilor lui.
Iar implicarea nemijlocită s-a produs în anul 1990, odată cu anunţarea concursului naţional pentru elaborarea Stemei statului.
– Pe care l-aţi cîştigat…
– Au fost mai mulţi concurenţi. Unii au încercat să ne „strecoare” capul de zimbru. Dar pînă la urmă s-a optat pentru bourul de pe stemele noastre medievale. Desigur, în varianta mea…
– Acesta, de fapt, este elementul central al Stemei de stat a ţării?
– Şi e plasat pe un scut pătrat, tăiat pe orizontală, în partea superioară avînd cromatică roşie, iar în cea inferioară – albastră. Capul de bour are între coarne o stea cu opt raze şi e flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga – de o lună crai-nou cu colţurile către exterior. Scutul este amplasat pe pieptul unei acvile, care poartă în cioc o cruce de aur şi ţine în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stînga – un sceptru de aur.
Vreţi să vă opriţi mai detaliat la semnificaţiile simbolice ale elementelor stemei?
– Scutul, pavăza este arma defensivă, protectoare, care, uneori, poate ucide. Capul de bour – de aur – se asociază cu taurul ceresc şi simbolizează forţa materiei exprimată prin cel mai important astru ceresc – soarele. Steaua cu opt raze, precum toate stelele, trimite la superioritate, statornicie, călăuzire, apărare, vigilenţă, aspiraţie, năzuinţă. Roza cu cinci petale e preluată din heraldica primilor domnitori ai Ţării Moldovei şi simbolizează devenirea, împlinirea, statalitatea. Luna crai-nou evocă litera „C” a alfabetului, creşterea. Acvila cruciată semnifică originea latină a poporului nostru şi este simbolul spiritualităţii, divinităţii, forţei solare, al focului, al nemuririi.
– Vorbeaţi undeva de o pasăre care Vă urmăreşte din copilărie…
– E un episod real, deşi aduce mai mult a vis, cu o pasăre care a spintecat cerul copilăriei mele şi mi-a căzut în palme. Astfel, moartea a implicat revelaţia – am rămas profund mişcat de dimensiunile, proporţiile, penajul, gama de culori austeră ale ei. Într-un fel, se poate spune că aceasta a căzut din cer în stemă. Dar – vie. Cel puţin la nivel simbolic.
– Acordul cromatic al stemei de stat evocă culorile tricolorului. Vă rugăm să Vă referiţi şi la semnificaţiile semantice şi simbolice ale acestuia.
– Cele trei culori reprezintă varianta simplificată a curcubeului şi mai simbolizează Trinitatea.
Galbenul – intens, violent, strident chiar sau amplu şi orbitor ca un şuvoi de metal topit – este cea mai caldă, cea mai expansivă, cea mai însufleţită culoare. Este greu de stins şi se revarsă mereu din cadrele în care am vrea s-o închidem. Purificatoare şi fortificatoare, simbolizează gloria şi puterea divină.
Albastrul este cea mai adîncă dintre culori. Privirea pătrunde într-însa fără să întîlnească vreun obstacol şi rătăceşte în nemărginire ca şi cum culoarea ar încerca mereu să-i scape. Simbolizează statornicia, devotamentul, justiţia, perfecţiunea, contemplaţia, pacea.
Roşul este deschis exploziv, centrifug, masculin, tonic, îndemnînd la acţiune şi aruncîndu-şi strălucirea peste tot, aidoma unui soare cu o putere uriaşă, de neînvins.
Îmbinarea acestora nu poate decît să trezească admiraţie!
– Vă mulţumim, maestre, pentru amabilitatea cu care ne-aţi dezvăluit acest subiect de interes sporit pentru cititorii revistei.
Gheorghe Vrabie
Născut pe 21 martie 1939, în Călineşti, Bălţi. Studiază la Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” (1956–1960) şi la Facultatea de Arte Grafice a Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg (1961–1967). Activează la Şcoala de arte Plastice pentru Copii „A. Şciusev”, la Editura „Cartea Moldovenească”, la Institutul Patrimoniul Cultural al AŞM ş.a.
A elaborat Stema de Stat şi Drapelul Republicii Moldova, simbolica Municipiului Chişinău, a Curţii Supreme de Justiţie, a Departamentului Vamal etc. Este cunoscut prin grafica sa de carte – a ilustrat peste 100 de cărţi, – prin lucrările monumentale decorative în mozaic şi frescă, prin monografiile sale etc.
Maestru în Artă (1996), Laureat al Premiului Naţional (1988), Laureat al Premiului pentru Excelenţă al Uniunii Artiştilor Plastici (1999). Este distins cu medalia „Mihai Eminescu” (2000).
Stema de Stat a Republicii Moldova a fost aprobata de Parlament la 3 noiembrie 1990.
Imnul
Miscarea de renastere nationala in Moldova s-a inceput la sfirsitul anilor 80 ai secolului trecut. Principalele cerinte ale bastinasilor erau doua: de a reveni la grafia latina, de a conferi limbii moldovenilor statutul de limba de stat. Parlamentul a sustinut, in 1994, ideea ca poezia lui Alexei Mateevici "Limba noastra", pusa pe note de compozitorul Alexandru Cristea, sa fie aprobata ca Imn de Stat al Republicii Moldova.
Imnul de Stat al Republicii Moldova
(versuri - Alexei Mateevici,
muzica - Alexandru Cristea)
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.
Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu