A înlocuit dicţionarul, enciclopedia, caietul, cartea...
şi lista poate continua. Este pentru
mulţi cel mai bun prieten, ceea ce întristează. Câştigă tot mai mult teren în
lupta împotriva bibliotecilor şi asta întristează şi mai tare.
Indiscutabil,
Internetul este invenţia secolului XX. Datorită lui, viaţa a devenit mai
uşoară. Iar noţiunile de timp şi distanţă au căpătat o cu totul altă conotaţie.
Avem acces nelimitat la informaţie, deci acum necunoaşterea nu mai are nicio
scuză. Tainele istoriei, biologiei sau fizicii sunt la doar un click distanţă. Însă e uşor să pierzi simţul minutelor atunci când rătăceşti prin
labirintul gigabiţilor, astfel, încât la sfârşitul zilei nu mai ştii ce ştii.Lipsa informaţiei te izolează, iar uneori, cred că şi
multitudinea infomaţiilor, care vin din cele mai diverse canale, are acelaşi
efect asupra noastră – ne izolează într-o cameră plină de ştiri, noutăţi,
lucruri senzaţionale.
Am uitat
cum e să stai la coadă la bibliotecă, să cauţi cu disperare o carte înainte de
examen sau să te delectezi dimineţile cu cotidianul cumpărat de la chioşc.
Copacii, care altădată urmau să fie sacrificaţi în numele lecturii, ne spun
mulţumesc.
Cum
rămâne însă cu romanticii care adoră mirosul inconfundabil al cărţii proaspăt
scoase din tipar? Sau cel al unei cărţi vechi, cu istorie, primită în dar de la
bunicul...recitită de zeci de ori şi „personalizată” cu notiţe scrise cu
creionul.
Îşi mai aminteşte cineva plăcerea
găsirii unei flori sau frunze uscate, păstrată cu grijă de filele cărţii
preferate?...
Probabil sunt demodată, dar nu pot
să-mi imaginez citindu-l pe Eminescu sau Dostoievski de pe ecranul unui laptop
sau iPad. Răsfoitul paginilor, semnul de carte şi însăşi cartea, ţinută cu
mândrie pe noptieră mi se par elemente la fel de importante ale plăcerii unei
lecturi ca procesul propriu-zis.
Să fie clar. Nu
mă declar împotriva noilor tehnologii. Mai mult, nu mi-aş mai putea imagina
viaţa fără ele. Dar, haideţi să le folosim inteligent. Adică moderat. Să nu
catalogăm tot ce-i tradiţional drept depăşit.
Să le oferim copiilor noştri aceeaşi plăcere
care am simţit-o şi noi. Pentru că din fericire, „Albinuţa” lui Grigore Vieru
nu poate fi încă, downloadată de pe net.
A publicat:
Maria BALABAN,
bibliotecar principal,
secţia Completarea şi Evidenţa Colecţiilor